Act 16 | RonNTR | STEP | Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec.

Acts 16

Timotei îi însoțește pe Pavel și Silas

1 Pavel a venit în Derbe și apoi în Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. 2 El avea o bună mărturie printre frații din Listra și Iconia. 3 Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, așa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri. Căci toți știau că tatăl lui era grec. 4 În timp ce treceau prin cetăți, îi îndemnau pe frați să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii și bătrânii din Ierusalim. 5 Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

Vedenia lui Pavel cu bărbatul macedonean

6 Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, au trecut prin regiunea Frigiei și Galatiei. 7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8 Au trecut deci prin Misia și s-au dus la Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stătea în picioare și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne!“. 10 După ce Pavel a avut vedenia, am ^{▼▼Prima din cele patru secțiuni în care se folosește persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1–28:16).} căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ^{▼▼Provincia romană a Macedoniei, în Grecia.} înțelegând că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa și ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate din acea regiune a Macedoniei și totodată o colonie. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieșit dincolo de poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am așezat și le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O anumită femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira și devotată lui Dumnezeu, asculta și ea. Domnul i-a deschis inima ca să urmărească cu atenție cele spuse de Pavel. 15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne-a rugat, zicând: „Dacă voi considerați că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“. Și ne-a înduplecat.

Pavel și Silas în închisoare

16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație ^{▼▼Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse și a viitorului. Gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un șarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol.} și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei. 17 Ea mergea după Pavel și după noi și striga: „Acești oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii!“. 18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!“. Și a ieșit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranța lor de câștig s-a dus, i-au apucat pe Pavel și pe Silas și i-au târât în piața publică, înaintea conducătorilor. 20 I-au adus înaintea magistraților ^{▼▼Gr.: strategos. Lat.: praetor. Probabil termenul nu face referire la funcția propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci este folosit din politețe – așa cum se întâmpla, de altfel, în unele colonii romane, cum este Filipi.} și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 și vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“. 22 Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au sfâșiat hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind gardianului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, gardianul i-a aruncat în carcera închisorii și le-a legat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopții, Pavel și Silas se rugau și-I cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate ușile s-au deschis dintr-odată și fiecăruia i s-au dezlegat lanțurile. 27 Gardianul închisorii s-a trezit și, când a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deținuții au fugit.

28 Pavel însă a strigat cu glas tare:

‒ Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!

29 Atunci gardianul a cerut făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și a lui Silas.

30 Apoi, conducându-i afară, a zis:

‒ Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31 Ei i-au răspuns:

‒ Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și familia ta! ^{▼▼Versetul nu promovează și nici nu promite mântuirea celor necredincioși dintr-o familie cu un singur membru credincios. Credința celui credincios nu se aplică celorlalți membri ai familiei lui. Vezi v. 32, unde Cuvântul a fost predicat întregii familii, fiecăruia oferindu-i-se posibilitatea să creadă și să fie mântuit.}

32 Și i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât și tuturor celor din casa lui. 33 Chiar la ora aceea din noapte, gardianul închisorii i-a luat și le-a spălat rănile. Apoi au fost botezați imediat, el și toți ai lui. 34 După aceea i-a dus în casa lui și le-a pus masa. Și s-a bucurat foarte mult, împreună cu toți cei din casa lui, pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, magistrații i-au trimis pe ofițeri să-i spună gardianului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“.

36 Gardianul închisorii i-a transmis lui Pavel următoarele cuvinte:

‒ Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați! Acum, deci, ieșiți și duceți-vă în pace!

37 Însă Pavel le-a zis ofițerilor:

‒ Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi care suntem cetățeni romani, ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne alunge pe ascuns? În niciun caz! Să vină ei înșiși să ne ducă afară!

38 Ofițerii au transmis aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că ei erau cetățeni romani 39 și au venit să-i liniștească. I-au condus afară și i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieșit din închisoare și s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut și i-au încurajat pe frați, au plecat.